râcâitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a râcâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /rɨ.kɨ.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
râcâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râcâitură râcâituri
Articulat râcâitura râcâiturile
Genitiv-Dativ râcâiturii râcâiturilor
Vocativ râcâitură râcâiturilor
  1. râcâire.


Traduceri

Anagrame

Referințe