Sari la conținut

râcâi

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /rɨ.kɨˈi/


Verb


Conjugarea verbului
râcâi
Infinitiv a râcâi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
râcâi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să râcâie
Participiu râcâit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (despre păsări sau animale) a scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; (p.ext.) (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument.
  2. (v.tranz.) a îndepărta prin zgâriere un înveliș, un strat.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A (-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru și nu l-a făcut sau că știe un lucru care interesează pe altul și nu-l spune


Traduceri

Anagrame

Referințe