râuleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din râu + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /rɨw'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
râuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râuleț râulețe
Articulat râulețul râulețele
Genitiv-Dativ râulețului râulețelor
Vocativ râulețule râulețelor
  1. diminutiv al lui râu; râușor.


Traduceri

Anagrame

Referințe