răcușor

română

Etimologie

Din rac + sufixul -ușor.

Pronunție

• AFI: /rə.ku'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului răcușor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răcușor	răcușori
Articulat	răcușorul	răcușorii
Genitiv-Dativ	răcușorului	răcușorilor
Vocativ	răcușorule	răcușorilor

1. (zool.) diminutiv al lui rac; răculeț.
2. insectă mică, cu picioarele de dinainte asemănătoare cu cleștele unui rac (Nepa cinerea).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online