răspântie

română

Din slavă (veche) raspontije.

Declinarea substantivului răspântie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răspântie	răspântii
Articulat	răspântia	răspântiile
Genitiv-Dativ	răspântiei	răspântiilor
Vocativ	răspântie	răspântiilor

loc unde se încrucișează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce.
(fig.) moment hotărâtor în viața cuiva.