răzbunic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răz- + bunic.

Pronunție

  • AFI: /rəz.bu'nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
răzbunic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răzbunic răzbunici
Articulat răzbunicul răzbunicii
Genitiv-Dativ răzbunicului răzbunicilor
Vocativ răzbunicule răzbunicilor
  1. (pop.) străbunic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe