rabota

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză raboter.

Pronunție

  • AFI: /ra.bo'ta/


Verb


Conjugarea verbului
rabota
Infinitiv a rabota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rabotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să raboteze
Participiu rabotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe