racla

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză racler.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
racla
Infinitiv a racla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
raclez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să racleze
Participiu raclat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răzui.
  2. (v.tranz.) (spec.) a face un raclaj.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe