racola

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză racoler.

Pronunție

  • AFI: /ra.ko'la/


Verb


Conjugarea verbului
racola
Infinitiv a racola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
racolez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să racoleze
Participiu racolat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a recruta pe cineva pentru o anumită activitate (reprobabilă) atrăgându-l prin promisiuni, presiuni etc.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe