atrage

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din prefixul a- + trage (după franceză attirer)

Pronunție

  • AFI: /a'tra.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
atrage
Infinitiv a atrage
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
atrag
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să atragă
Participiu atras
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a exercita o atracție; a apropia la sine.
    Magnetul atrage fierul.
    Electricitățile de sens contrar se atrag.
  2. a determina (adesea prin vicleșuguri) pe cinevavină sau să se ducă undeva.
  3. a exercita sau a simți o atracție.
  4. (fig.) a fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta.
    Marea mă atrage mereu.
  5. a avea drept consecință; a determina.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni


Traduceri

Referințe