ranchiună

română

Etimologie

Din franceză rancune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului ranchiună
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ranchiună	ranchiune
Articulat	ranchiuna	ranchiunele
Genitiv-Dativ	ranchiunei	ranchiunelor
Vocativ	ranchiună	ranchiunelor

1. ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online