răzbunare

De la Wikționar, dicționarul liber
Pierre-Paul Prud'hon. Dreptatea și Răzbunarea Divină Persecutând Crima (1808)

română

Etimologie

Din verbul a (se) răzbuna.

Pronunție

  • AFI: /rəz.bu'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răzbunare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răzbunare răzbunări
Articulat răzbunarea răzbunările
Genitiv-Dativ răzbunării răzbunărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a (se) răzbuna și rezultatul ei.
    O răzbunare sângeroasă.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe