pică

Vezi și : pica

română

Etimologie

Din germană Pike.

Pronunție

• AFI: /ˈpi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului pică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pică	pici
Articulat	pica	picile
Genitiv-Dativ	picii	picilor
Vocativ	pică	picilor

1. (pop.) ură ascunsă, nemărturisită, dușmănie (împotriva cuiva); ciudă, necaz, ranchiună.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană Pik, franceză pique.

Substantiv

Declinarea substantivului pică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pică	pici
Articulat	pica	picile
Genitiv-Dativ	picii	picilor
Vocativ	pică	picilor

1. unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărțile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus și cu o codiță în partea de jos; (p.ext.) carte de joc cu acest semn.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din pica.

Pronunție

• AFI: /ˈpi.kə/
• AFI: /piˈkə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru pica.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru pica.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pica.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pica.

Anagrame

• capi

Referințe

• DEX '98 via DEX online