rarefia

română

Etimologie

Din franceză raréfier.

Pronunție

• AFI: /ra.re.fi'a/

Verb

Conjugarea verbului (se) rarefia
Infinitiv	a (se) rarefia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) rarefiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) rarefieze
Participiu	rarefiat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre gaze) a-și micșora densitatea, a deveni mai rar.
2. (v.tranz.) a face ca un corp (gazos) să-și micșoreze densitatea.

   Vântul rarefiază norii.

Sinonime

• 1-2: (rar) (se) subția, (reg.) (se) subțira

Cuvinte derivate

• rarefacție, rarefacțiune
• rarefiant
• rarefiat
• rarefiere

Cuvinte apropiate

• rar
• rareori
• raritate

Traduceri

a(-și) micșora densitatea

engleză: rarefy (English), rarify (English) franceză: raréfier (français) germană: verdünnen (Deutsch), rarefizieren (Deutsch) (rar) greacă: αραιώνω (Ελληνικά) (araióno) italiană: rarefare (italiano)

portugheză: enrarecer (português) spaniolă: enrarecer (español) suedeză: förtunna (svenska) turcă: seyrekleştirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online