înfășura
Etimologie
Din latină in-fasciolare (< fascia).
Pronunție
- AFI: /ɨn.fə.ʃu'ra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) înfășura | |
| Infinitiv | a (se) înfășura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înfășor |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înfășoare |
| Participiu | înfășurat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
- Înfășor ața pe mosor.
- (v.tranz.) (fig.) a cuprinde, a învălui.
- Valea s-a înfășurat în umbră.
- (v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.
- (v.tranz.) a depăna (pe un ghem, pe un fus etc.).
- (v.refl.) (fam.) a se învârti de colo până colo; a da târcoale.
Sinonime
Antonime
- a înfășura: desfășura
- a se înfășura: dezvălătuci, (se) desfășura
Cuvinte derivate
Traduceri
a învălătuci; a încolăci