Sari la conținut

readmite

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză réadmettre (după admite).

Pronunție

  • AFI: /re.ad'mi.te/


Verb


Conjugarea verbului
readmite
Infinitiv a readmite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
readmit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să readmită
Participiu readmis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a admite din nou, a reprimi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe