admite

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză admettre < latină admittere.

Pronunție

  • AFI: /ad'mi.te/


Verb


Conjugarea verbului
admite
Infinitiv a admite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
admit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să admită
Participiu admis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite.
  2. (v.tranz.) a da curs favorabil unei cereri.
  3. (v.tranz.) a primi pe un solicitator, a accepta un candidat.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe