admite
Aspect
Etimologie
Din franceză admettre < latină admittere.
Pronunție
- AFI: /adˈmi.te/
Verb
Conjugarea verbului admite | |
Infinitiv | a admite |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
admit |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să admită |
Participiu | admis |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite.
- (v.tranz.) a da curs favorabil unei cereri.
- (v.tranz.) a primi pe un solicitator, a accepta un candidat.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online