Sari la conținut

răstoarce

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din răs- + a (în)toarce.

Pronunție

  • AFI: /rəs'to̯ar.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
răstoarce
Infinitiv a răstoarce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răstorc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răstoarcă
Participiu răstors
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (reg.) a da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite.


Traduceri

Anagrame

Referințe