recalescență
română
Etimologie
Din franceză recalescence.
Pronunție
- AFI: /re.ka.les'ʧen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului recalescență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recalescență | invariabil |
| Articulat | recalescența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | recalescenței | invariabil |
| Vocativ | recalescență | invariabil |
- creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online