recepționeră
română
Etimologie
Din recepționer.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului recepționeră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recepționeră | recepționere |
| Articulat | recepționera | recepționerele |
| Genitiv-Dativ | recepționerei | recepționerelor |
| Vocativ | recepționero | recepționerelor |
- persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc..
- persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online