recircula
română
Etimologie
Din re- + a circula (după franceză récirculer).
Pronunție
- AFI: /re.ʧir.ku'la/
Verb
| Conjugarea verbului recircula | |
| Infinitiv | a recircula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
recircul |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să recircule |
| Participiu | recirculat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face să intre într-un proces de recirculare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online