circula

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză circuler < latină circulari.

Pronunție

  • AFI: /ʧiɾ.ˈku.la/


Verb


Conjugarea verbului
circula
Infinitiv a circula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
circul
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să circule
Participiu circulat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi în mișcare, a se deplasa; a umbla.
    O arteră pe care circulă multe vehicule.
    Circul singur, neînsoțit.
  2. (despre vehicule) a se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore).
  3. (despre lichide, gaze) a fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare).
    Sângele circulă prin vene.
  4. (despre idei, știri, zvonuri etc.) a se transmite de la unul la altul, a se răspândi.
  5. a întrebuința în mod curent; a avea valoare.
    Moneda aceasta nu mai circulă.
    Aceste cuvinte circulă în mod curent.

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime


Traduceri

Referințe