recita

română

Etimologie

Din franceză réciter.

Pronunție

• AFI: /re.ʧiˈta/

Verb

Conjugarea verbului recita
Infinitiv	a recita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recite
Participiu	recitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama.

Cuvinte derivate

• recitare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• careți
• cartei
• citare
• crăițe
• creița
• acrite
• cerați
• creați
• eratic
• certai

Referințe

• DEX '98 via DEX online