declama

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză déclamer < latină declamare.

Pronunție

  • AFI: /de.kla'ma/


Verb


Conjugarea verbului
declama
Infinitiv a declama
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
declam
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să declame
Participiu declamat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a rosti cu voce tare, cu ton și cu gesturi adecvate, un text literar (în versuri).
  2. (v.tranz.) (peior.) a vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe