cartă
română
Etimologie
Din franceză charte < latină charta.
Pronunție
- AFI: /'kar.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cartă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cartă | carte |
| Articulat | carta | cartele |
| Genitiv-Dativ | cartei | cartelor |
| Vocativ | cartă | cartelor |
- nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat.
- manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc.
- act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale.
- Carta Organizației Națiunilor Unite.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online