cartă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză charte < latină charta.

Pronunție

  • AFI: /'kar.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cartă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cartă carte
Articulat carta cartele
Genitiv-Dativ cartei cartelor
Vocativ cartă cartelor
  1. nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat.
  2. manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc.
  3. act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale.
    Carta Organizației Națiunilor Unite.


Traduceri

Anagrame

Referințe