record
Etimologie
Din franceză record.
Pronunție
- AFI: /re'kord/
Substantiv
| Declinarea substantivului record | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | record | recorduri |
| Articulat | recordul | recordurile |
| Genitiv-Dativ | recordului | recordurilor |
| Vocativ | recordule | recordurilor |
- rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; (p.gener.) realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc.
Cuvinte derivate
Expresii
- A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva)
- A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în..
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online