rectitudine

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rectitude < latină rectitudo, rectitudinis.

Pronunție

  • AFI: /rek.ti'tu.di.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
rectitudine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rectitudine rectitudini
Articulat rectitudinea rectitudinile
Genitiv-Dativ rectitudinii rectitudinilor
Vocativ rectitudine rectitudinilor
  1. (livr.) stare, calitate a unei linii drepte.
  2. (fig.) spirit de dreptate: sinceritate.


Traduceri

Anagrame

Referințe