rectitudine

română

Etimologie

Din franceză rectitude < latină rectitudo, rectitudinis.

Pronunție

• AFI: /rek.ti'tu.di.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului rectitudine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rectitudine	rectitudini
Articulat	rectitudinea	rectitudinile
Genitiv-Dativ	rectitudinii	rectitudinilor
Vocativ	rectitudine	rectitudinilor

1. (livr.) stare, calitate a unei linii drepte.
2. (fig.) spirit de dreptate: sinceritate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• certitudine

Referințe

• DEX '98 via DEX online