recurență
română
Etimologie
Din franceză récurrence.
Pronunție
- AFI: /re.ku'ren.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului recurență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recurență | recurențe |
| Articulat | recurența | recurențele |
| Genitiv-Dativ | recurenței | recurențelor |
| Vocativ | recurență | recurențelor |
- caracterul a ceea ce este recurent; revenire.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online