reflexivitate
Etimologie
Din reflexiv + sufixul -itate. Confer franceză réflexivité.
Pronunție
- AFI: /re.flek.si.viˈta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului reflexivitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reflexivitate | invariabil |
| Articulat | reflexivitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | reflexivității | invariabil |
| Vocativ | reflexivitate | invariabil |
- (rar) faptul de a fi reflexiv; predispoziție spre meditație.
- proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online