reorândui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a orândui.

Pronunție

  • AFI: /re.o.rɨn.du'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reorândui
Infinitiv a (se) reorândui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) reorânduiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reorânduiască
Participiu reorânduit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe