repertoria

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză répertorier.

Pronunție

  • AFI: /re.per.to.ri'a/


Verb


Conjugarea verbului
repertoria
Infinitiv a repertoria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
repertoriez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să repertorieze
Participiu repertoriat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înregistra într-un repertoriu; a repertoriza.


Traduceri

Referințe