replia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză replier.

Pronunție

  • AFI: /re.pli'a/


Verb


Conjugarea verbului
replia
Infinitiv a replia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
repliez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să replieze
Participiu repliat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (mil.) a se retrage în ordine.
  2. (v.tranz.) a strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe