retrage

română

Din re- + a trage (după franceză retirer).

Conjugarea verbului retrage
Infinitiv	a retrage
Indicativ prezent pers. 1 sg.	retrag
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să retragă
Participiu	retras
Conjugare	III

(v.tranz.) a trage înapoi.
(v.tranz.) a scoate, a lua înapoi un lucru.
(v.refl.) a ieși voluntar dintr-o instituție, dintr-o funcție etc.; a renunța la...
(v.refl.) a merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta.
(v.refl.) a da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere.
(v.refl.) a se da deoparte.
(v.refl.) a părăsi un loc, o încăpere.
(v.refl.) a se izola.
(v.tranz.) (fig.) a retracta.
(v.refl.) (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare.

Din retrage.