republica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : republică

română

Etimologie

Din prefixul re- + publica (după franceză republier).

Pronunție

  • AFI: /re.pu.bli'ka/


Verb


Conjugarea verbului
republica
Infinitiv a republica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
republic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să republice
Participiu republicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a publica din nou; a reedita, a retipări.
    A republica operele cuiva în tiraj de masă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din republică.

Pronunție

  • AFI: /re.pu.bli'ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru republică.





aragoneză

(aragonés)

Etimologie

Din latină rēspublica.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

republica f., republicas pl.

  1. republică





retoromană

(rumantsch)

Etimologie

Din latină rēspublica.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

republica f., republicas pl.

  1. republică