restaurator

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză restaurateur < latină restaurator, restauratoris.

Pronunție

  • AFI: /res.ta.u.ra'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
restaurator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ restaurator restauratori
Articulat restauratorul restauratorii
Genitiv-Dativ restauratorului restauratorilor
Vocativ restauratorule restauratorilor
  1. persoană care reface, repară opere de artă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe