retransmite
Aspect
Etimologie
Din re- + a transmite (după franceză retransmettre).
Pronunție
- AFI: /re.tran'smi.te/
Verb
| Conjugarea verbului retransmite | |
| Infinitiv | a retransmite |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
retransmit |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să retransmită |
| Participiu | retransmis |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, o emisiune radiofonică ori de televiziune primită de la alt post; a realiza o retransmisie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online