retransmite

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din re- + a transmite (după franceză retransmettre).

Pronunție

  • AFI: /re.tran'smi.te/


Verb


Conjugarea verbului
retransmite
Infinitiv a retransmite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
retransmit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să retransmită
Participiu retransmis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, o emisiune radiofonică ori de televiziune primită de la alt post; a realiza o retransmisie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe