retușa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză retoucher.

Pronunție

  • AFI: /re.tu'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
retușa
Infinitiv a retușa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
retușez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să retușeze
Participiu retușat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe