retușa

română

Etimologie

Din franceză retoucher.

Pronunție

• AFI: /re.tu'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului retușa
Infinitiv	a retușa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	retușez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să retușeze
Participiu	retușat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa.

Sinonime

• corecta, îndrepta, modifica, perfecționa

Cuvinte derivate

• retuș
• retușare
• retușat
• retușor

Traduceri

a corecta, a îndrepta

cehă: retušovat (čeština) engleză: touch up (English), retouch (English) esperanto: retuŝi (Esperanto) franceză: retoucher (français) germană: nachbessern (Deutsch), retuschieren (Deutsch) greacă: ρετουσάρω (Ελληνικά) (retousáro), αγγίζω ξανά (Ελληνικά) (angízo xaná)

italiană: ritoccare (italiano) neerlandeză: retoucheren (Nederlands) poloneză: poprawiać (polski) portugheză: retocar (português) spaniolă: retocar (español) suedeză: retuschera (svenska)

Referințe

• DEX online