retușor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză retoucher.

Pronunție

  • AFI: /re.tu'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
retușor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ retușor retușori
Articulat retușorul retușorii
Genitiv-Dativ retușorului retușorilor
Vocativ retușorule retușorilor
  1. persoană care retușează fotografiile într-un atelier.
  2. persoană care face retușuri la confecții.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe