revenge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie revengen < franceza veche revenger.

Pronunție

  • AFI: /rɪˈvɛndʒ/


Substantiv

revenge, (normal nenumărabil; pl. revenges)

  1. răzbunare
    Indifference is the sweetest revenge.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to revenge
Infinitiv to revenge
Prezent simplu
pers. 3 sg.
revenges
Trecut simplu revenged
Participiu trecut revenged
Participiu prezent revenging
  1. (v.refl.) a se răzbuna
    I will revenge myself upon you!
  2. a răzbuna
    Arsenal revenged its loss to Manchester United last time with a 5-0 drubbing this time.

Sinonime

Referințe