răzbuna

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răz- + bun.

Pronunție

  • AFI: /rəz.bu'na/


Verb


Conjugarea verbului
răzbuna
Infinitiv a răzbuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răzbun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răzbune
Participiu răzbunat
Conjugare I
  1. (v.refl. intranz.) a-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate.
  2. (v.refl. intranz.) a-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva.
  3. (v.tranz.) a da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău.
  4. (v.tranz.) a răscumpăra.
  5. (v.refl.) (pop.) (la pers. 3) a se face vreme bună, a se lumina, a se însenina.
  6. (v.refl.) (despre nori) a se împrăștia.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli


Traduceri

Anagrame

Referințe