rițuit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a rițui.

Pronunție

  • AFI: /ri.ʦu'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
rițuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rițuit rițuite
Articulat rițuitul rițuitele
Genitiv-Dativ rițuitului rițuitelor
Vocativ rițuitule rițuitelor
  1. rițuire.


Traduceri

Referințe