ridiculiza

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză ridiculiser.

Pronunție

  • AFI: /ri.di.ku.li'za/


Verb


Conjugarea verbului
ridiculiza
Infinitiv a ridiculiza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ridiculizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ridiculizeze
Participiu ridiculizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe