evidență

română

Etimologie

Din franceză évidence < latină evidentia, italiană evidenza.

Pronunție

• AFI: /e.vi'den.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului evidență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	evidență	evidențe
Articulat	evidența	evidențele
Genitiv-Dativ	evidenței	evidențelor
Vocativ	evidență	evidențelor

1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine.
2. activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ.

Cuvinte derivate

• evidenția

Expresii

• A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online