riflură
română
Etimologie
Din franceză riflure.
Pronunție
- AFI: /ri'flu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului riflură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | riflură | rifluri |
| Articulat | riflura | riflurile |
| Genitiv-Dativ | riflurii | riflurilor |
| Vocativ | riflură | riflurilor |
- fiecare dintre șanțurile elicoidale executate pe suprafața activă a cilindrilor valțurilor de moară, pentru a le mări eficacitatea.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online