cilindru

română

Etimologie

Din franceză cylindre < latină cylindrus.

Pronunție

• AFI: /ʧi'lin.dru/

Substantiv

Declinarea substantivului cilindru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cilindru	cilindri
Articulat	cilindrul	cilindrii
Genitiv-Dativ	cilindrului	cilindrilor
Vocativ	cilindrule	cilindrilor

1. suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă.
2. corp geometric mărginit de un cilindru și de două plane paralele.
3. piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.).

Cuvinte derivate

• pseudocilindru
• semicilindru

Cuvinte compuse

• cilindru central

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului cilindru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cilindru	cilindre
Articulat	cilindrul	cilindrele
Genitiv-Dativ	cilindrului	cilindrelor
Vocativ	cilindrule	cilindrelor

1. (înv.) joben.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• licurind

Referințe

• DEX '98 via DEX online