rochiță

română

Etimologie

Din rochie + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /roˈki.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului rochiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rochiță	rochițe
Articulat	rochița	rochițele
Genitiv-Dativ	rochiței	rochițelor
Vocativ	rochiță	rochițelor

1. diminutiv al lui rochie; rochioară.

Cuvinte compuse

• rochița-rândunicii

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• chitaro
• chiorât
• horcăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online