româncuță

română

Etimologie

Din româncă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ro.mɨn'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului româncuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	româncuță	româncuțe
Articulat	româncuța	româncuțele
Genitiv-Dativ	româncuței	româncuțelor
Vocativ	româncuță	româncuțelor

1. diminutiv al lui româncă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online