româncă

română

Etimologie

Din român + sufixul -că.

Pronunție

• AFI: /ro'mɨn.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului româncă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	româncă	românce
Articulat	românca	româncele
Genitiv-Dativ	româncei	româncelor
Vocativ	româncă	româncelor

1. femeie care aparține populației de bază a României sau este originară din România.
2. (pop.) țărancă.

Cuvinte derivate

• româncuță

Traduceri

femeie din România

afrikaans: Roemeen (Afrikaans) albaneză: rumune (shqip) arabă: رومانيان (العربية) azeră: rumın qızı(qadını) (azərbaycanca) bască: errumaniako (euskara) bulgară: румънка (rumânka) (български) catalană: romanesa (català) cehă: rumunka (čeština) chineză: 罗马尼亚女 (中文) croată: rumunjska (hrvatski) daneză: rumænerinde (dansk) engleză: Romanian (English) esperanto: rumanino (Esperanto) estoniană: rumeenlane (eesti), rumeenlase (eesti) finlandeză: romanialainen (suomi), romaniatar (foarte rar sau poetic) (suomi) flamandă: Roemeense (West-Vlams) franceză: roumaine (français) galiciană: rumana (galego) georgiană: რუმინული (ქართული) germană: Rumänin (Deutsch) greacă: Ρουμανίς (Ελληνικά) (Roumanís) indoneziană: orang Romania (Bahasa Indonesia)

islandeză: rumeni (íslenska) italiană: romena (oficial) (italiano), rumena (popular) (italiano) japoneză: ルーマ ニア女 (日本語) latină: daca (Latina) letonă: rumāniete (latviešu) lituaniană: rumunė (lietuvių), rumunasė (lietuvių) malaieziană: orang Romania (Bahasa Melayu) norvegiană: rumensk kvinne (norsk) neerlandeză: Roemeense (Nederlands) poloneză: rumunka (polski) portugheză: romena (português) rusă: румынка (rumânka) (русский) sardă: ruména (sardu) sârbă: руманка (српски / srpski), rumanka (српски / srpski) siciliană: rumena' (sicilianu) slovacă: Rumunka (slovenčina) spaniolă: rumana (español) suedeză: rumänska (svenska) turcă: Romanyalı (Türkçe) ucraineană: румунка (ruminka) (українська) maghiară: román nő (magyar) valonă: Roumine (walon)

Anagrame

• cormana
• ancoram

Referințe

• DEX '98 via DEX online