romanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : romanța

română

Etimologie

Din franceză romance, confer italiană romanza, germană Romanze.

Pronunție

  • AFI: /ro'man.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
romanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ romanță romanțe
Articulat romanța romanțele
Genitiv-Dativ romanței romanțelor
Vocativ ' '
  1. compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conținut liric, sentimental; p. ext. piesă instrumentală cu caracter asemănător.
  2. specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspirație erotică.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe