romer

Vezi și : Romer, Römer, rom'er

catalană

(català)

Etimologie

Din latină rosmarīnus („rozmarin”), probabil prin intermediu iberic.

Pronunție

• (occidental) AFI: /roˈmeɾ/
• (central) AFI: /ruˈme/
• (oriental) AFI: /roˈme/

Substantiv

romer m., romers pl.

1. (reg.; bot.) rozmarin

Sinonime

• (bot.) romaní

Cuvinte derivate

• romerola

Cuvinte compuse

• romer blanc
• romer mascle

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Wiktionary

---

norvegiană

(norsk)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului romer
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	romer	romeren	romere	romerne

1. (ist.) roman (persoană)
2. (spec.) roman (locuitor al Romei)

Cuvinte derivate

• Romerriket
• romertall
• romervei

Referințe

• Wiktionary

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din rom.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de plural nehotărât pentru rom.